adifulful
Prim Secretar
 Din: Satu Mare
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 215
|
|
Foarte frumos a fost acolo, o mica povestioara scrisa de mine.
O scurtă vizită īn Ucraina
Am fost īn prima mea vizită īn Ucraina īn localitatea Vinogradiv (Виноград din raionul Transcarpatia.
Totul a īnceput frumos, īnca de la intrarea īn țară, am avut suficient timp să admir peisajul, nu m-am putut grăbi nici dacă am vrut, drumul este plin de istorie, (istoria bombardamentului bineīnteles, dacă știți unde bat?).
Pe drumul către localitatea īn care trebuia să ajung, pentru că eu īmpreună cu delegații sătmăreni eram invitați la Festivalul Internațional al vinului, am putut admira o farāmă din istoria sovietică, la tot pasul ori parcate ori făcāndu-și munca de zi cu zi, automobile istorice care au marcat trecutul comunist al Ucrainei, cum ar fi celebra Gaz m20 Pobeda, Gaz 21 Volga, și multe multe Lada.
Ajunși la hotel, am fost primiți cu ospitalitate, acele oficialități aveau un bun simț īn ei rar īntālnit pe la noi, nu le-ar strica poate nici Romānilor noștri, niște lecții de la ei.
Seara am mers la un local aproape de hotel, unde trebuia să stăm, să socializăm și cu celelalte oficialități delegate din Rusia.
Acolo l-am conoscut pe domnul (tovarasul) Ivan, un rusneag simpatic cu o funcție destul de mare īn orașul din care venea (Belgarad) de la vreo 1400 de km față de Ucraina.
Am īnceput să povestim acuma, fiecare cum reușeam noroc cu o doamnă rafinată de origine Ucraineană care ne traducea īn limba romānă.
După multele toast-uri care le-am băut, ba īn cinstea prieteniei īntre Rusia și Romāni, ba pentru iubire, ba pentru īntalnirea noastra, și multe alte toast-uri care ne-au cam īncețoșat vederile recunosc, ne-am reīntors la hotel unde am continuat cu un after-party.
Acolo pe ritmurile melodiilor tradiţionale Ruseşti şi Romāneşti, Katyusa și Dulce-I vinul am continuat petrecerea pānă īn zorii zilei pe la ora 5.
Să nu credeţi că pe urmă m-am culcat, nici dacă aş fi vrut, rusneagul pe la ora 7 īmi bătea īnsetat la uşa strigānd puternic nazdărăvia (asta īnsemnānd noroc īn limba rusă. Ce era să fac am deschis uşa si ne-am pus din nou pe veselie, și tot așa pānă pe la vreo 9 dimineața cānd o fost musai să ne oprim că trebuia să ajungem la locul unde se desfășura festivalul.
La festival, fuuu
lume multă venită din toare colțurile Ucrainei, Ungariei,Rusiei și Romāniei.
Fiecare ne-am īntrecut īn preparate culinare (eu am fost maestrul bucătar și șef de grătar), băuturi, și costume tradiționale. Era o atmosferă așa de, cum să va spun nu prea gasesc cuvāntul potrivit, toată lumea se simțea bine, ospitalitate, muzica de toate felurile și īn toate limbile, nu era ca la evenimetele noastre cānd totul se bazează pe politică și politicieni.
La festivitatea de premiere am avut surpriza să aflăm că delegația noastra a luat și un premiu pentru gospodărie.
La un moment dat atmosfera nu a mai fost așa frumoasă pentru că a īnceput o ploaie parcă ruptă din filmele de groază și cum locul acela se afla īntr-un parc (gen cum e gradina Romei de la noi din Satu Mare dar făra alei asfaltate), am īnotat la propriu prin mocirla clicoasă.
Cu toate acestea, lumea continua să se distreze de mama focului lăutarii fredonau melodii celebre, iar vodka și vinul curgea īn pahare. Dintr-o data, prin covorul de noroi, apare Ivan, cum credeți? din nou īnsetat, l-am servit prima data cu ceva dale gurii specific romānesc, ca nu cumva să-l prinda alcoolul, iar apoi ce īi plăcea lui cel mai mult de la noi, pălinca. Asta a fost ultima mea īntālnire cu el din cadrul festivalului, cine stie dacă drumurile noastre se vor mai īntālnii vreodată, iar sunetul Katyushei īl vom mai face să răsune la ore tārzii īn noapte.
Iată-ma pe drumul spre casă, recunosc că m-am despărțit destul de greu de acele ținuturi, am rămas īn minte cu o amintire frumoasă și am constatat că mai există īn lumea asta și oameni care chiar dacă sunt cu funcții, cānd este vorba de voie bună știu să se comporte cum se cade.
Sper să ma mai duc pe acolo, să mai simt mirosul finuț al fostei URSS, să mai cunosc oameni cu caracter și evident să recunosc, să beau un toast de vodkă cu prietenii mei sovietici.
George NEGREA 
_______________________________________
Volga M 21 - 1967, Gaz M 20 POBEDA an 1956
|
|
